Corelația dintre întârzierea mintală și întârzierea limbajului

În acest articol sunt abordate două teme și anume: legătura dintre întârzierea mintală și întârzierea limbajului și următoarea temă fiind corelația dintre acestea două întârzieri(mintale și de limbaj) în cadrul tulburării de spectru autist(TSA).

I. Corelația dintre întârzierea mintală și întârzierea limbajului

În prima parte a acestui articol, se prezintă o sinteză a modului în care se manifestă această corelație, structurată pe niveluri de gravitate și mecanisme psihologice(conform surselor bibliografice disponibile):

1. Corelația generală și mecanismele psihologice

Limbajul și gândirea se dezvoltă într-o unitate strânsă. La copilul cu deficiență mintală, această unitate este afectată de „vâscozitatea genetică" (concept propus de B. Inhelder) și de inerția proceselor nervoase(detalii aici despre „Specificitatea deficienței mintale”)

• Inerția și rigiditatea: Gândirea deficientului mintal este caracterizată prin rigiditate și inerție, ceea ce duce la dificultăți în trecerea de la o operație la alta și la fixarea greoaie a legăturilor verbale. Acest lucru se traduce printr-un limbaj sărac, stereotip și lipsit de spontaneitate.
• Lipsa funcției reglatoare: La acești copii, limbajul nu reușește să își îndeplinească funcția de reglare a comportamentului și a activității cognitive la fel de eficient ca la copilul tipic. Există o dereglare a intermedierii verbale; cuvintele nu devin suporturi stabile pentru generalizări.
• Heterocronia dezvoltării: Conform teoriei lui R. Zazzo, ritmul de dezvoltare al diferitelor funcții psihice este inegal (heterocronie). Deși limbajul se dezvoltă lent, în anumite cazuri de debilitate ușoară, acesta poate părea relativ mai bine conservat decât capacitatea de raționament abstract, dând o falsă impresie de competență („fațada verbală").

2. Manifestări în funcție de gradul deficienței

Documentele din bibliografia mai jos enumerată, descriu o corespondență directă între gravitatea deficienței mintale și severitatea întârzierii de limbaj:

• Deficiența mintală ușoară: Apariția limbajului: Este întârziată (primele cuvinte apar adesea după 2-3 ani). Caracteristici: Vocabularul este limitat la concret, sărac în noțiuni abstracte. Copilul poate comunica în propoziții dar structura gramaticală este simplă sau defectuoasă (agramatisme ușoare). Tulburări asociate: Frecvent apar dislalia (tulburări de pronunție), dislexia și disgrafia (tulburări de citit-scris). Înțelegerea este limitată la sensurile proprii ale cuvintelor, metaforele fiind greu accesibile.
• Deficiența mintală medie: Apariția limbajului: Foarte târzie. Limbajul se dezvoltă lent și incomplet. Caracteristici: Vocabularul este redus strict la nevoile de bază și la obiectele uzuale (câteva sute de cuvinte). Capacitatea de a forma propoziții este rudimentară (fraze scurte, agramate). Funcționalitate: Poate achiziționa limbajul oral într-o anumită măsură, ceea ce permite o comunicare elementară, dar nu poate utiliza limbajul ca instrument al gândirii logice.
• Deficiența mintală profundă: Limbajul: Este adesea inexistent sau redus la sunete nearticulate, țipete sau câteva monosilabe (alalație). Înțelegerea: Este extrem de limitată sau nulă. Copilul reacționează mai degrabă la intonație și gesturi decât la sensul cuvintelor. Comunicarea: Se reduce la exprimarea unor stări afective primare (plăcere/neplăcere) prin mijloace non-verbale sau sunete guturale.

3. Aspecte specifice ale tulburărilor de limbaj asociate

Pe lângă întârzierea globală, deficiența de intelect corelează cu tipuri specifice de tulburări:

• Tulburări de pronunție (Dislalia): Sunt extrem de frecvente, cauzate atât de imaturitatea aparatului fono-articulator, cât și de capacitatea redusă de discriminare auditivă (auz fonematic slab dezvoltat).
• Sărăcia vocabularului: Există o discrepanță mare între vocabularul pasiv (ceea ce înțelege) și cel activ (ceea ce folosește). Cuvintele abstracte, relaționale (prepoziții, conjuncții) și cele care exprimă însușiri (adjective) sunt rare.
• Tulburări de citit-scris: Dificultățile de analiză și sinteză mintală se reflectă direct în incapacitatea de a descompune cuvintele în sunete/litere și de a le recompune, făcând achiziția citit-scrisului un proces anevoios și, uneori, imposibil.

Concluzie: Nu se poate vorbi despre o simplă alăturare a două probleme, ci despre un sindrom complex în care deficitul intelectual restructurează negativ întregul comportament verbal, iar lipsa instrumentului verbal blochează accesul la operațiile superioare ale gândirii.

II. În continuare, se poate găsi o analiză detaliată a corelației dintre întârzierea mintală (dizabilitatea intelectuală) și întârzierea limbajului în cadrul tulburărilor de spectru autist (TSA).

1. Asocierea frecventă (Comorbiditatea)

Există o legătură puternică și frecventă între autism și dizabilitatea intelectuală. Documentele indică faptul că majoritatea pacienților cu tulburări din spectrul autist prezintă și o formă de întârziere mintală, iar reciproc, multe persoane cu retard mintal pot manifesta simptome autiste. Această comorbiditate influențează direct prognosticul și severitatea întârzierii de limbaj.

2. Corelația specifică în funcție de tipul de autism

Relația dintre intelect și limbaj este un criteriu fundamental în clasificarea și diagnosticul diferențial al formelor de autism.

3. Impactul nivelului cognitiv asupra limbajului

În autism, nivelul de dezvoltare a limbajului este strâns corelat cu nivelul cognitiv:

• Dubla condiționare: La copilul cu autism și retard mintal, întârzierea limbajului este cauzată atât de lipsa intenției de comunicare socială (specifică autismului), cât și de incapacitatea cognitivă de a opera cu simboluri și concepte abstracte (specifică retardului).
• Severitatea întârzierii: În formele de deficiență mintală severă asociată, decalajul în apariția primului cuvânt poate fi de 3-6 ani față de normal. De exemplu, în retardul profund), limbajul poate fi inexistent.
• Regresul limbajului: Aproximativ o treime din copiii cu autism care au o dezvoltare aparent normală inițial pierd brusc abilitățile lingvistice în jurul vârstei de 2 ani, fenomen adesea asociat cu un prognostic mai rezervat.

4. Diferențe calitative în întârzierea limbajului

Deși ambele condiții implică întârzieri, natura lor este diferă, ceea ce ajută la diagnosticare:

Caracteristică: (a)Întârziere mintală (fără autism) și (b)Autism (cu sau fără retard)

Cauza primară

(a) Incapacitate cognitivă de a structura limbajul

(b) Lipsa nevoii/interesului de a comunica social

Utilizare

(a) Folosește limbajul limitat pe care îl are pentru a comunica nevoi concrete.

(b) Poate avea un vocabular bogat (în formele fără retard sever), dar nu îl folosește pentru a interacționa (limbaj nefuncțional).

Particularități

(a) Limbaj sărac, agramat, concret, dar cu intenție comunicativă.

(b) Ecolalie (repetarea cuvintelor), inversarea pronumelor ("tu" în loc de "eu"), vorbire stereotipă.

5. Implicații pentru diagnostic și intervenție

Diagnosticul de TSA se stabilește pas cu pas, evaluând mai întâi dacă comportamentele pot fi explicate mai bine de un retard mintal profund sau de o tulburare de limbaj izolată. Clasificările moderne (DSM-5, ICD-10) cer specificarea nivelului intelectual și a nivelului de limbaj pentru fiecare diagnostic de autism, recunoscând că acești doi factori sunt cei mai buni predictori pentru evoluția viitoare a copilului.

În concluzie, există o corelație directă și pozitivă: cu cât deficiența mintală este mai severă în cadrul autismului, cu atât întârzierea limbajului este mai profundă și șansele de achiziție a unui limbaj funcțional scad. Totuși, absența limbajului nu indică automat un retard mintal, fiind necesară evaluarea non-verbală pentru a stabili potențialul real al copilului.

Bibliografie: „Dezvoltarea copilului” Mihaela Găișteanu, „Psihopedagogia deficientului de intelect”, curs Psihopedagogie specială, Prof. Univ. Dr. Gheorghe Radu Universitatea Ovidius, Constanța,  „Tulburările de dezvoltare neuropsihică la copii",  USMF „Nicolae Testemițanu” Autori curs: Hadjiu Svetlana, Călcîi Cornelia,  Intervenții psihologice și logopedice în tulburările de limbaj și comunicare la preșcolari, Universitatea „Ion Creangă” Chișinău, autor teză doctorat: Buganu Diana Alina,  „Psihopedagogia deficientului de intelect”, curs. „Problema disontogeniilor și clasificarea lor” Ciobanu Adriana, Dr. Conf. Univ., Curs Deficiențele mintale(în curs de căutare a autorului cursului)