Întârzierea mintală reală și falsa întârziere mentală

Diferența dintre întârzierea mintală reală (cunoscută și sub denumirea de deficiență mintală propriu-zisă sau dizabilitate intelectuală după DSM-5) și falsa întârziere mintală (pseudo-întârziere sau întârziere cauzată de mediu) este fundamentală și are implicații majore în educația și recuperarea copilului.

Mai jos este prezentată o sinteză a distincțiilor principale:

I. Întârzierea mintală reală (deficiența mintală propriu-zisă)

Acesta este un deficit ireversibil, legat de o afectare organică a structurilor cerebrale.

1. Cauze: Este de natură eredo-congenitală sau consecința unor suferințe encefalice survenite în prima copilărie (în primii 3 ani de viață).

2. Caracteristici:

• a) Inerția patologică: Este simptomul central. Procesele nervoase sunt rigide, copilul „alunecă” spre șabloane vechi și are o instabilitate accentuată a noilor legături temporare.
• b) Dezvoltare: Ritmul este încetinit și plafonat. Există o „vâscozitate genetică” și o fugă instinctivă de efort.Debut întârziat: Se observă întârzieri clare în achizițiile timpurii: gângurit, primii pași, primele cuvinte.
• c) Inerția patologică: Este simptomul central. Procesele nervoase sunt rigide, copilul „alunecă” spre șabloane vechi și are o instabilitate accentuată a noilor legături temporare.
• d) Dezvoltare: Ritmul este încetinit și plafonat. Există o „vâscozitate genetică” și o fugă instinctivă de efort.
• e) Debut întârziat: Se observă întârzieri clare în achizițiile timpurii: gângurit, primii pași, primele cuvinte.
• f) Prognostic: Deficitul are un caracter stabil și definitiv, deși educația poate ameliora adaptarea. Copilul este de obicei orientat spre școala specială pentru a primi sprijin adecvat nivelului său.

II. Falsa întârziere mintală (pseudo-deficiența)

Aceasta este o stare de rămânere în urmă a dezvoltării intelectuale cauzată de factori externi sau funcționali, nu de leziuni cerebrale ireversibile. Copilul are un potențial intelectual normal (latent), dar performanța sa momentană este scăzută.

1. Cauze:

Carențe de mediu și educaționale

2. Caracteristici:

• Lipsa stimulării în familie, izolarea, mediul sărac în informații sau neglijarea pedagogică.
• Caracteristici:Discrepanță potențial-performanță: Deși randamentul școlar este slab (similar cu al deficienților reali), potențialul de învățare și perspectivele de dezvoltare sunt superioare.Reversibilitate: Dacă beneficiază de stimulare adecvată și integrare în învățământul de masă cu suport, acești copii pot recupera decalajul și pot avea o evoluție pozitivă spre normalitate.
• Riscuri majore: Dacă un copil cu falsă întârziere este diagnosticat greșit și trimis la o școală specială, el își va „consolida” trăsăturile de deficient. Prin imitație și lipsa provocărilor, va regresa, adăugând frecvent și tulburări comportamentale.
• Dacă un copil cu falsă întârziere este diagnosticat greșit și trimis la o școală specială, el își va „consolida” trăsăturile de deficient. Prin imitație și lipsa provocărilor, va regresa, adăugând frecvent și tulburări comportamentale.

Analiză comparativă sumară:

Caracteristică

a) cauza primară, b) potențial, c) ritm de recuperare, d) gândire, e)recomandare școlară.

Întârzierea mintală reală:

a) leziuni organice/genetice (SNC afectat) b) limitat (plafonare), c) lent, progrese mici, d) rigidă, inertă, concretă. e) școlarizare în învățământ special.

Falsa întârziere mintală

a) lipsa stimulării, carențe afective, mediu defavorizat, b) normal (dar blocat momentan), c) rapid, dacă se schimbă mediul/metoda, d) poate fi abstractă, dar neantrenată, e)ș colarizare învățământ de masă.

În concluzie, distincția critică este că falsa întârziere este o stare funcțională și recuperabilă, în timp ce întârzierea reală este o condiție structurală și permanentă. Este vital ca diagnosticarea să fie făcută corect pentru a nu condamna un copil cu potențial normal la o viață de sub-realizare prin integrarea eronată în sisteme speciale.

Bibliografie:  „Dezontogeneza în etapa de dezvoltare umană”, Tamara Bârsanu, „Tulburările de dezvoltare neuropsihică la copii”, Hadjiu Svetlana, Călcîi Cornelia, Beniș Svetlana, Revenco Ninel, „Psihopedagogia copiilor cu dificultăți de învățare”, note de curs, Ema Balint, „Psihopedagogia deficientului de intelect”, Gheorghe Radu, Univ. Ovidius, Constanța, „Psihologia copilului”, Mihaela Găișteanu, „Tulburările de neurodezvoltare”, „Dizabilitatea intelectuală DSM-V”, „Tulburările de spectru autist și sindromul autistic la copii”, Hadjiu Svetlana, Călcîi Cornelia, curs UMF Nicolae Testemițanu, departament Pediatrie și Neurologie pediatrică, „Defectologie și logopedie”, Monica Delicia Avramescu.